Iancu Brezeanu (1869-1940)

 

Ion Iancu Brezeanu

A fost un actor român, promotor al realismului în arta teatrului comic din epoca sa. Jocul său îmbina strălucit comicul cu nuanţe tragice. A interpretat personaje comice din opera lui Ion Luca Caragiale (Ipingescu din „O noapte furtunoasă” şi Cetăţeanul turmentat din „O scrisoare pierdută”). Brezeanu a realizat importante creaţii în rolurile de compoziţie: Ion din „Năpasta” de Caragiale, Ciubăr din „Despot-Vodă” de Vasile Alecsandri, Harpagon din „Avarul” de Molière şi bufonul din „Regele Lear” de Shakespeare.

Iancu Brezeanu
Iancu (de fapt: Ion) Brezeanu s-a născut în anul 1869 în comuna Micsuneștii Mari din judetul Ilfov. Tatăl său, om cu stare materială mediocră, încropise ceva avere, ceea ce i-a permis să ia în arendă două mosii, la Dridu și la Sărindaru. Aici, în timpul verii, pustiul facea „scafandrerii primitive” (dupa expresia sa) si aproape zilnic, ca urmare a multiplelor nazbâtii, îsi lua portia de chelfaneală de la tatăl său, exasperat că nu va face nimic din așa o progenitură.

La școala, doar din când în când

Atunci când „baietul” s-a facut mai mărisor, tatăl său l-a luat de mâna si l-a „amplasat” la Bucuresti, pe Calea Victoriei, la un fel de pension al familiei Novian, considerat de „nazdravanilă” drept „închisoare de drept comun”. A fost înscris ca elev la Liceul Sfântul Sava pe care l-a urmat (din când în când), desi considera ca profesorii alcătuiau „o pepiniera de ramoliti”.

Sursă: Iancu Brezeanu „Pe scena ne-ntrecut actor și-n cramă un mare artist” dr. Virgil Grecu

Iancu Brezeanu şi lipsa poftei de mâncare

Cuconu’ Iancu Brezeanu, vestitul artist din alte vremuri, se plângea de lipsa poftei de mâncare. Aşa că s-a dus la un medic, să-l consulte şi să-i dea sfatul cuvenit:
– Doctore, de o bucată de vreme nu prea am poftă de mâncare.
– Ei, coane Iancule, dar cum aşa? Ia să vedem noi despre ce-i vorba. De exemplu, dimineaţa ce mănânci?
– Nu mare lucru. Cam pe la ora 08.30 i-au o mică gustărică. Câteva chifle cu unt şi miere de albine, o ceşcuţă cu lapte cam de-un litru, vreo patru ouă fierte, câteva frunzuliţe de pastramă şi jambon şi-un caşcaval la capac. Asta dacă nu servesc o omletă cu şuncă. După masa asta frugală nu mai pot îmbuca nimic până pe la vreo zece jumătate. Atunci servesc ceva friptură rece de viţel, câteva tartine cu pateu de ficat, ceva brânzică, ceva salată de vinete şi câteva cornuleţe umplute cu marmeladă.
– Şi la prânz…
– Vai de capul meu. Am castronelul de vreo doi litri care-l umplu de fiecare dată cu borş. Că ceva lichide trebuie organismului, nu? Un cotleţel, nu prea mare, cam de juma de kil. Apoi câteva costiţe cu varză, ca să meargă butelcuţa mea de căpşunică. Un litru, nu mai mult. Două clătite cu dulceaţă de trandafiri şi vreo trei câteva plăcinţele cu brânză. Cafeluţa şi ceva lichior, după care mă odihnesc un pic. Şi iar nu mai pun nimic în gură până pe la achindii, când servesc câţiva cârnăciori la grătar şi cartofi bine rumeniţi. Mă duc în oraş la o bere şi mă întorc spre seară, târziu, adică pe la opt, când i-au cina. Nişte peşte rasol şi un puişor cu smântână sau rumenit la cuptor, ca să fie ceva uşor, pentru noapte. Îmi golesc din nou butelcuţa cu căpşunică, după care mă culc şi nu mai pun nimic în gură până dimineaţa.
– Coane Iancule, îi de rău. Dublează porţiile!

Sursă : Jurnalul de Botoşani şi Dorohoi

Iancu Brezeanu, mare actor, chiar şi-atunci când era beat

Singura sa patimă era beţia. În lucrarea sa autobiografică, el chiar recunoaşte: “Am jucat deseori beat. Înaintea spectacolului beam în cabină. În piesa ‘Doctorul fără voie’, în actul al 2-lea, nu ştiam dacă am jucat actul 1, replicele mergându-mi în mod automat.” Tot el spune mai încolo: “La mine a fost altfel decât ca la englezi, la mine timpul a fost vin”. Deşi nu avea calităţi fizice deosebite, sau pregătire culturală nemaipomenită, Iancu Brezeanu prezenta o dicţie nemaipomenită şi o desăvârşită artă de a specula cuvântul.

Se spune că după ce a luat cina la restaurantul “Ca la mama acasă”, Iancu Brezeanu şi-a luat pălăria şi bastonul şi s-a îndreptat spre uşă. Chelnerul i-a replicat: “Dar bine, domnule Brezeanu, nu plătiţi consumaţia?” La care marele actor a răspuns: “Spune-mi, te rog, dumneata ai plătit vreodată când ai mâncat la mama dumitale?”

Sursă:

Iancu Brezeanu, mare actor, chiar şi-atunci când era beat