Ion Iancu ( 1931-2008)

 
ion iancu dirijor

Ion Iancu (21 septembrie 1931, Comloşu Mare, Timiş – 1 septembrie 2008, Timişoara, Timiş) a fost un dirijor român.

Născut în 1931, în comuna Comloşu Mare, jud. Timiş, absolvent al Conservatorului din Cluj, Ion Iancu a studiat deopotrivă canto, dirijat coral, pedagogie, specializându-se apoi în arta dirijorală, la Berlin, cu celebrul Kurt Sanderling, a fost, pe rând solist al Teatrului Muzical din Galaţi, cadru universitar şi, în paralel, dirijor la Cluj, pentru ca în 1983 să revină în Banatul său natal, preluând bagheta şi, în perioadele 1983-1990, 1992-2000, funcţia de director general al Operei din Timişoara, cu care a realizat numeroase premiere, turnee, seri-eveniment şi în cadrul Festivalului „Timişoara Muzicală”. În paralel, a activat şi ca profesor la clasa de operă a Universităţii de Vest (1993-2000), după ce, timp de două stagiuni (1990-1992), a fost dirijor şi consilier artistic al Operei din Sarajevo, oraş unde a colaborat permanent şi cu Filarmonica sau cu Orchestra Radio. A fost invitat frecvent la Operele din Chişinău, Skopje, Novi-Sad, pentru ca în 2003 să preia postul de dirijor şi cel de director artistic la Opera din acest oraş.

Atras prioritar de partiturile destinate teatrului liric, a abordat însă şi repertoriul simfonic şi vocal-simfonic, fiind aplaudat, de-a lungul deceniilor, atât în spectacole susţinute în ţară, cât şi pe podiumul filarmonicilor noastre, precum şi la pupitrul Orchestrei Radio, alături de care a realizat, între altele, concertul extraordinar la centenarul Verdi (2001).

Personalitatea sa artistică, performanţele în plan profesional au fost aplaudate şi unanim apreciate, răsplătite, de-a lungul anilor, cu Ordinul „Meritul Cultural”, Diploma „Marea Unire – 80 de ani” la Timişoara sau Trofeul „Lya Hubic” la Cluj, primind, în 2002, Diploma de Onoare a Operei din Timişoara, instituţie de care a rămas legat în întreaga viaţa.

Participări interne şi internaţionale, colaborări interne şi internaţionale:

Colaborări cu toate teatrele de operă şi muzicale din ţară, precum şi cu orchestrele simfonice din: Timişoara, Arad, Oradea, Satu-Mare.
1975 – Participant audient la Cursurile de Dirijat şi interpretare ale Maestrului Kurt Sanderling (Berlin, octombrie-noiembrie)
1977 – Participant la Festivalul „Toamna Varşoviană” (Polonia)
Din 1996 – Participant în juriul Concursului de canto „Traian Grozăvescu” Lugoj, la toate ediţiile
1999 – Preşedinte în juriul Concursului Internaţional de canto din Montecorvino di Rovella (Italia)
2001 – Concert aniversar „Giuseppe Verdi” în colaborare cu Orchestra simfonică a Radiodifuziunii din Bucureşti

Imprimări Radio – Televiziune – Electrecord

Arii din opere cu solişti ai Operei Române din Cluj (Electrecord)
Arii din opere cu basul Csaba Airizer (Electrecord)
„Corsarul” – Balet (fragmente) (Electrecord)
Opera „Pană-Lesnea Rusalim” Radio şi Televiziune

Turnee în străinătate

Începând din anul 1971, până în prezent, turnee (individuale sau cu ansamblurile Operelor din Cluj şi Timişoara) în: Italia, Danemarca, Olanda, Polonia, Cehoslovacia, Ucraina, Lituania, R.Moldova, Bulgaria, Jugoslavia, Georgia, Macedonia, Croaţia.

Distincţii:

1969 – Ordinul „Meritul Cultural” Cl. V
1971 – Ordinul „Meritul Cultural” CL.III
1998 – Diploma „Marea Unire-80 de ani” Timişoara
2002 – Membru de Onoare al Operei Române din Timişoara
2003 – Trofeul „Lia Hubic” Cluj

Repertoriu

Operă

G.Bizet – Pescuitorii de perle – Carmen D.Cimarosa – Căsătoria secretă P.Constantinescu – Pană Lesnea Rusalim – O noapte furtunoasă L.Delibes – Lakmé G.Donizetti – Lucia di Lammermoor – Don Pasquale L.Glodeanu – Zamolxe Ch.Gounod – Faust R.Leoncavallo – Paiaţe P.Mascagni – Cavalleria rusticana – Amicul Fritz W.A.Mozart – Răpirea din Serai – Nunta lui Figaro – Flautul fermecat Şt.Niculescu – Cartea cu Apolodor I.N.Ottescu – De la Matei Vodă cetire G.P.Pergolesi – Servitoarea stăpână G.Puccini – Tosca – Madama Butterfly – Sora Angelica – Gianni Schicchi G.Rossini – Bărbierul din Sevilla B.Smetana – Mireasa vândută G.Verdi – Nabucco – Ernani – Rigoletto – Trubadurul – Traviata – Bal mascat – Don Carlos – Aida Operetă

P.Abraham – Bal la Savoy F.Barbu – Ana Lugojana G.Dendrino – Lăsaţi-mă să cânt F.Hervé – Mam’zelle Nitouche E.Kalman – Silvia Fr.Lehar – Ţara surâsului – Văduva veselă J.Strauss – Liliacul

Balet

A.Adam – Giselle – Corsarul B.Assafiev – Fântâna din Bachcisarai P.Ceaikovski – Lacul lebedelor – Spărgătorul de nuci L.Delibes – Coppelia R.Korsakov – Seherazada A.Komadina – Dervişul şi moartea J.Kuljaric – Miros de ploaie în Balcani M.Jora – La piaţă

Extrase din presă – cronici muzicale radio

Revista „Orizont” – Timişoara, 5 iunie 1980

Cronica la spectacolul cu opera „Faust” de Ch.Gounod „……….Ion Iancu este un interpret care concretizează toate cerinţele unui dirijor de operă…….Respiră, cântă, trăieşte cu fiecare din protagonişti spectacolului…….Gestulk este exact, încheierile precise…….Cu fosa orchestrală contactul a fost de totală comuniune. ” Doru Murgu

Cronica radiofonică la spectacolul „Don Carlos” de G.Verdi, la Opera Naţională din Bucureşti, 12 octombrie 1992

„……Conducerea orchestrală a aparţinut mult dotatului şef de orchestră din Timişoara- Ion Iancu. Ca să fiu laconic voi spune că orchestra Operei a sunat excelent, cu o mare bogăţie de nuanţe, în armonie cu corul instituţiei………Iată o colaborare de zile mari, pe care ar fi putut-o invidia multe teatre celebre din lume.” Doru Popovici

Ziarul „Libertatea” – Bucureşti, 14 octombrie 1992

Cronică la premiera cu opera „Don Carlos” de G.Verdi, din 11 octombrie 1992″ „……….o plăcută surpriză a fost orchestra-suplă, când transparentă, când densă, mai atentă ca deobicei, poate mai bine strunită, căci Opera a încredinţat premiera unui dirijor invitat, Ion Iancu de la Timişoara, care este muzician de primă mână, vădindu-se stăpân pe partitură, fosă şi scenă………”. Petre Codreanu

Ziarul „Tbilisi” – oraşul Tbilisi (Georgia) din 10 iunie 1983

Cronica muzicală la spectacolul cu opera „Rigoletto” de G.Verdi „……..Dirijorul Ion Iancu a realizat perfect echilibrul dintre scenă şi orchestră. Are mâna elastică, cunoaşte bine partitura verdiană, tehnica vocală (el însuşi a cântat ca solist vocal timp de 5 ani), este expresiv şi sensibil în frazare”. S. Natelaşvili

Ziarul „Magyar Hirlap” – Szeged (Ungaria), din 14 februarie 1990

Cronică muzicală la spectacolul cu opera „Nabucco” de G.Verdi „………..”Motorul” evident al spectacolului a fost dirijorul Ion Iancu care a realizat minunat tensiunea ritmică; în centrul motor al muzicii verdiene este ritmul. Dirijorul se mai evidenţiază printr-o calitate rară: grija deosebită pentru păstrarea strictă a indicaţiilor dinamice de către interpreţi. De prea puţine ori am auzit atâtea fraze în piano……….” Varnai Péter

Sursă:

Ion Iancu, Wikipedia, enciclopedia liberă

 Posted by at 1:31 pm

  One Response to “Ion Iancu ( 1931-2008)”

 Leave a Reply

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

(necesar)

(necesar)